Capitolul 2

       
             - Bună, deranjez?
Vocea sa suna precum clinchetul unu clopoţel. Era o fata timidă din câte se părea. Blondă, înaltă cu ochii verzi. Avea trăsăturile feţei foarte fine. Mai că ai spune perfecte.
          - Nu. eu doar probam nişte rochii. Tu trebuie să fi colega mea de cameră presupun. Numele meu e Synthia.
          - Eu sunt Elenore. Elenore Moore.
          - Încântată.
Mi-a zîmbit sfios după care s-a dus către pat şi şi-a aşezat bagajele langă el. M-am uitat un răstimp la ea fără ca aceasta să observe, aşteptând să spună ceva. Dar nu a spu nimic. Aş fi vrut să fi început eu o conversaţie şi aş fi putut spune atât de multe lucruri însă văzând cât este de timidă am hotărât să n-o presez. O să ne obişnuim una cu cealaltă încet. Ea începuse deja să se pregătească de culcare şi m-am hotărât să fac şi eu acelaşi lucru. Am scotocit în bagajul meu după o pereche de pijamale, lenjerie intimă şi o pereche de papuci de casă. Am întrebat-o pe Elenore unde este baia iar ea mi-a spus că este în capătul coridorului. Mi-am înşfăcat obiectele de toaletă şi am plecat să fac un duş relaxant. După o zi aşa de lungă mi-am spus că mi-ar prinde bine unul lung şi fierbinte. Cine ştie? Poate jumătate de oră?
Baia era în acelaşi stil ca şi restul încăperilor dar umpic mai modernă. Nu se zăreau nicăieri duşuri. Doar o cadă uriaşă săpată în podeaua de piatră. Era plină cu apă deja iar pe lângă asta la suprafaţa apei pluteau petale de trandafiri roz. OK, mrge şi o baie relaxantă. Poate şi mai lungă decât duşul pe care îl programasem. Am găsit o cutie cu lumânări parfumate într-un dulăpior şi m-am gândit că mi-ar prinde bine.
           Am dezbrăcat rochia splendidă pe care o purtam,roşie, şi am lăsat-o să cadă de-a lungul trupului meu. Am aşezat-o frumos pe un fotoliu aflat în baie apoi am păşit pe piatra rece spre cadă. Am intrat uşor în apa caldă, lăsându-mi pielea să se obişnuască treptat cu schimbarea temperaturii. Mă scufundam lent şi mă simţeam divin. Apa îmi înghiţea trupul încetul cu încetul şi îmi dădea împresia unor atingeri fine şi catifelate ce îmi mângâiau senzual trupul.
          Eram cufundată până la gât. M-am lăsat pe spate plutind ca-ntr-o piscină şi am lăsat toată tensiunea acumulată în trupul meu să dipară în timp ce eu inhalam mirosul lumânărilor parfumate cu aromă de santal amestecat cu parfumul petalelor de trandafir şi mă relaxam tot mai mult. Am stat aşa ceva timp apoi am început să mă spăl. După baie mi-am stâns părul într-un prosop în vârful capului, mi-am îmbrăcat pijamalele albastre extra pufoase şi m-am spălat pe dinţi. Am ieşit cuprinsă de o moleşeală. Când am ajuns în cameră Elenore adormise. Oricum nu aş fi încercat vreo tentativă de comunicare cu ea încă. M-am băgat şi eu în pat încercând să adorm. Mii de gânduri au început să mi se învârtească prin cap. Oare cum va fi ziua de mâine? Ce fel de colegi voi avea? Cum voi fi tratată? Ce fel de profesori voi avea? Şi ce a vrut tata să zică prin "se vor ocupa nu numai de nevoile tale didactice cât şi de educaţia ta."? Ce, consideră că nu sunt destul de educată? Asta ar fi vina lui...
Mai aveam aşa de multe întrebări. Începeam să-mi fac scenarii despre cum avea să fie ziua de mâine.
Fata cea nouă întâlneşte un băiat drăguţ la care nu are şanse pentru că toate fetele umblă după el sau are deja o prietenă...
Fata cea nouă dă peste nişte colegi absolut grozavi care o ajută să se acomodeze... Încercam să fiu optimistă. Dar nu prea îmi ieşea. Îngrijorările începeau să pună stăpînire pe mintea mea şi mă făceau să mă simt sperioasă. De ce mă simţeam eu aşa? De ce eram îngrijorată? Asta nu îmi stătea în fire. Am început să mă zvârcolesc pe o parte şi pe cealaltă a patului încercând să adorm însă nu puteam. Toate gândurile astea m-au ţinut treză până târziu totuşi am adormit până la urmă. M-am trezit orbită de razele soarelui şi mi-a venit să înjur pentru că nu aveam jaluzele la geam. Păsărelele cântau, aerul era foarte curat. Era o dimineaţă frumoasă. Bineânţeles că din punctul altora de vedere pentru că eu eram obosită. Elenore s-a trezit înaintea mea şi s-a pregătit pentru micul dejun. M-a aşteptat şi pe mine apoi am coborât împreună până în sala de mese. Mă aşteptam să gasesc o sala de mărime medie  plină cu mese la care stăteau copii aşezaţi în găşti exclusiviste dar în loc de asta era o singură masă foarte lungă la care stăteau fete şi băieţi în costume asemănătoare celor din epoca renarcisistă. Mă simţeam ciudat. Se uitau cu toţii la mine şi la Elenore. Ne-au salutat printr-o înclinare a capului - acelaşi gest pe care tot nu îl înţeleg - iar apoi şi-au văzut de discuţiile lor. M-am aşezat pe primul loc liber pe care îl văzusem, pe un scaun din lemn lucios tapiţat cu catifea roşie. M-am uitat de jur împrejur - în mod evident nu sunt obişnuită cu un astfel de decor. Am încercat să găsesc pe cineva cu o faţă prietenoasă cu care să intru în vorbă dar chiar în momentul acela a apărut lângă mine o fata cu părul şaten ondulat şi cu o expresie schimonosită ce exprima ură.
          - Şi tu cine mă rog te crezi? Vocea îi era tăioasă şi insuportabilă.
          - Ămm... Pardon? Ai vreo problemă?
          - Da am. Stai pe locul meu.
          - Ei bine eu am ajuns aici prima deci găseşte-ţi un alt loc!
Toată lumea se uita mirată la noi de parcă am fi fost la vreu show de talente. Probabil am stârnit intrigi cu tonul meu ridicat.
          - Ămm teoretic eu am ajuns prima aici. Sunt în şcoala asta de mult timp deci găseşte-ţi tu alt loc!
         - Şi mie ce-mi pasă? am ridicat din umeri. Fă-mă să mă ridic!
Clar am lovit-o adânc cu replica asta pentru că pe faţa sa se citea uimire şi indignare. Asta îmi provoca o satisfacţie enormă. Arăta de parcă ar fi un copil de şase ani căruia i s-a spus că Moş Crăciun nu există.
          - Tu şti cine sunt eu?
La auzul acestor cuvinte am început să devin frustrată. OK, poate nu merita să mă dau mare din prima zi şi să-mi creez probleme. Dar dacă este un lucru pe care l-am învăţat de la Josh este cum să fac asta. Şi cine spune că nu ar fi distractiv? Pe faţă mi-a apărut un rânjet aproape diabolic şi am început să simulez nişte falsă politeţe.
          - Oh! Îmi cer scuze maiestatea dumneavoastră! Vă rog să poftiţi la masă. Ea a părut evident satisfăcută de cea ce se presupune a fi înfrângerea mea. Doar aşteaptă un moment...
M-am ridicat apucând de pe masă o cană mare plină cu ceai fierbinte de mentă. Printr-un gest rapid tot conţinutul cănii s-a revărsat asupra părului ei.
A icnit din pricina temperaturii şi a fost foarte surprinsă că cineva chiar a avut tupeul să îi facă ei una ca asta. Mai ales în faţa tuturor. Câtă umilinţă! Să fi udată în faţa întregii şcoli de către o necunoscută! M-am uitat în ochii ei ca de viespe apoi am plecat lăsând-o acolo uitându-se lung după mine în timp ce majoritatea fie râdea, fie era uimită. A scos un ţipăt indignat de copilă răsfăţată după care a fugit. Credeam că incidentul nu s-a terminat, că va veni după mine dar n-a fost aşa. Deci prin urmare eu am avut parte de ieşitrea mea dramatică de învingătoare iar ea de o umilinţă cruntă. Cu siguranţă nu mai păţise aşa ceva până acum. În mod evident era genul de regină fiţoasă a şcolii. Cred că după ore va primi o grămadă de încurajări ca " Nu-i nimic, e doar o fată prostuţă, îmi pare rău pentru ce s-a întâmplat dar nu o lăsa să te afecteze."
M-am întors în camera mea trântindu-mă pe patul cu baldachin şi mi-am luat MP3-ul. Mi-am pus căştile în urechi şi am ascultat Nightwish, Everdream. Mă făcea să mă simt chiar şi mai satisfăcută de mine însămi. Aproape că îmi venea să îi sun pe Nicole şi pe Josh să le povestesc şi lor faza. Probabil că ar fi răs copios şi mi-ar fi spus că sunt nebună. Dar ceva din mine îmi spunea că probabil nu ar fi cea mai bună idee să îi deranjez acum. M-am relaxat pierzându-mă în lumea muzicii până să intre Elenore.
          - Doamna Clarison m-a trimis să te aduc la oră, m-a anunţat ea.
Nu am auzit-o aşa de bine aşa că mi-am scos căştile. Hmm?
          - Trebuie să vi la oră Synthia.
          - Neeh. Lasă. Cred că-mi iau zi liberă azi.
          - Te rog haide. O să ai mari problme din cauza asta. Ca să nu mai vorbim de incidentul din cantină.
          - Ah! ce-i cu el?
          - Cred că doamnei Jetsky nu îi va părea prea bine să audă una ca asta.
Directoarea? Părea o femeie de trebă. Ce fel de probleme mi-ar fi putut aduce o cană cu apă din punctul ei de vedere?
          - Stai liniştită, nu va  voi păţi nimic.
Faţa ei era aşa de rugătoare. Părea aşa de inocentă şi în acelaşi timp vizibil dezamaăgită. Cu o voce aproape şoptită, foarte sfioasă mai încercă odată.
         - At- atunci hai pentru mine. Te rog! Eu voi fi cea care va avea probleme dacă nu te aduce.
Nu înţelegeam ce fel de probleme ar fi putut avea ea pe tema asta. În fond şi la urma urmei ea nu făcuse nimic - era o fată prea la locul ei - eu eram cea care refuzase să vină la ora. După asta doar aşteptă în linişte reacţia mea. Mă privi cu ochii aceia pătrunzători, cristalini. Arăta precum un înger. Îmi venea greu să o refuz. Mai ales când o vedeam aşa timidă. Până la urmă m-am ridicat din pat şi am pornit-o amândouă către sălile de clasă. În timp ce urcam scările mă gândeam cum avea să fie când voi intra. Oare ce reputaţie îmi făcusem deja? Fata rebelă care a umilit-o pe regina şcolii. Elenore intră înaintea mea şi se aşeză la loc. Eu eram cam la vreo patru paşi în spatele său. M-am oprit în dreptul uşii, sala şaisprezece... Am bătut la uşă după care am deschis-o. În faţa mea era o femeie cu părul argintiu prins în coc. Era plină de riduri şi cu o expresie dezaprobatoare. La fel ca toate celelalte purta o rochie de epocă. Mjoritatea rochiilor erau frumoase şi însufleţite însă a ei era ştearsă. Era gri şi nu avea nimic care să o scoată în evidenţă.
          - Îţi suntem recunoscători că ai cuvenit să ni te alături. Tu trebuie să fi domnişoara Rosselle. Te rog să iei loc.
De la faţa plină de riduri a doamnei Clarison mi-am întors privirea spre stânga, la figurile ostile ale colegilor care mă priveau. Mă simţeam de parcă aş fi înotat într-un bazin plin cu rechini. Cu toţii mă mâncau din priviri. Nu mă aşteptam să fim cei mai buni prieteni însă totuşi mă aşteptam să fi fost ceva mai primitori. OK, pot să-i fac faţă. Mi-am mişcat picioarele amorţite către ultima bancă din rândul de la fereastră. Doamna Clarison a încept să vorbească despre importanţa lecturii în zilele noastre. Nici nu ştiam sigur ce oră e. Dar auzind-o am presupus că s-ar putea să fie ora de engleză. Ar fi fost bine totuşi să fi consultat orarul. În clasă era o linişte deplină. Cu toţii ascultau cu foarte mare atenţie, doar eu eram cea increddibil de plictisită. Mă pierdusem în gândurile mele şi începusem să visez. Cât de mult aş fi vrut să fi fost la vechea mea şcoala! Cel puţin în momentul de faţă aş fi putut asculta muzică. Mă uitam la ceasul de pe perete şi începeam să fiu hipnotizată de rotitul acelor. Pleoapele îmi erau foarte grele şi începeam să plictisesc chiar şi mai tare. Mi s-a părut că timpul s-a oprit în loc. Parcă trecuse o veşnicie de când intrasem în clasă. Am mai stat aşa o bună bucată de tim până când însfîrşit s-a auzit clopoţelul.
După ce ni s-a dat voie să ieşim din clasă au început să se imprăştie elevii. Eu nu prea ştiam ce să fac având în vedere faptul că nu prea cunoşteam pe nimeni. M-am gandit să o găsesc pe Elenore aşa că am pornit de alungul coridoarelor. Peste tot se găseau elevi care fie încercau să ajungă la cursurile lor, fie părlăvrăgeau între ei. Mă simţeam aşa de ciudat cu unformele astea! Parcă am fi fost în cu totul ş cu totul alte timpuri. Iar decorul...Doamne, unde e epoca modernă?!
Văzând că Elenore nu este de găsit m-am îndreptat spre următorul meu curs, istorie. Pe drum am început să mă pierd în gânduri iar în neatenţia mea m-am ciocnit de cineva.
          -Ah! Scuză-mă, eu...
Mi-am ridicat privirea pentru a vedea de cine m-am ciocnit şi am zărit un băiat. Avea ochii verzi. Părul îi era brunet, creţ iar tenul îi era palid cu o uşoară tentă roşiatică în obraji. Trăsăturile sale erau puţin colţuroase. Arăta extraordinar de fermecător. În ochi îi juca un licăr poznaş care pur şi simplu te ameţea, pur şi simplu îţi fura privirea. De-a dreptul superb...
          -Nu, e-n regulă. Eu îmi cer scuze. Nu te-am mai văzut pe aici. Eşti nouă?
          - Eu...Ăăă, da! Abia ce m-am transferat. Sunt Shyntia Rosselle.
          -Nate Petrov.
După ce s-a prezentat a sunat clopoţelul. Dezamăgită i-am spus că poate ne mai vedem şi am pornit sprea afurisitul ăla de curs de istorie. În ce moment şi-a găsit şi clopoţelul ăla să sune!
          Timpul a trecut la fel de greu la toate orele. După ce s-au încheiat şi restul cursurilor pe ziua de astăzi, m-am îndreptat spre camera mea. Eram cu adevărat obosită şi nu voiam decat puţină odihnă. M-am uitat pe unul din geamurile cristaline ale dormitorului. Afară era fata care a fost umilită de mine de dimineaţă, împreună cu Nate. Un val de greţă s-a abătut asupr mea şi mă simţeam de parcă aş fi primit un pumn în stomac. Cum de era posibil ca cei doi să îşi petreacă timpul îmreună? Plină de regret m-am întins pe pat şi am încercat să adorm. Chiar îmi plăcea tipul. De ce trebuia să fie prietenul scorpiei ăleia? Am închis ochii şi m-a izbit un gând. Mi-am adus aminte de unul dintre scenariile la care mă gândisem noaptea trecută: fata cea nouă dă peste un tip drăguţ la care nu are şanse fiindcă toate fetele umblă după el sau are deja o prietenă. Am adormit u gândul acesta. Dar de data asta nu am mai visat nimic care să îmi displacă. Ba chiar dimpotrivă.
          Când m-am trezit de dimineaţă Elenore m-a anunţat că fusesem chemată în biroul directoarei. Se presupune că ar fi trebuit să fi mers să discut cu ea seara trecută dar Elenore a informat-o că deja adormisem şi s-a hotărât să fie totuşi cât de cât indulgentă având în vedere că era prima mea zi. Oare aveam probleme pentru tipa fiţoasă din sala de mese?